SURETE ŞI IZVOADE, XIII.
(Documentele Româneștilor, Iași)

Viaţa în Românești a început a se însădi cătră sfîrșitul secolului al XIV-a, cînd trăia pe locul, ce-l ocupă azi Podul-Iloaei, un "Roman Bilăe", contemporan cu descălecătorul Bogdan, venit cu Tot, boerul care a lipit numele său de satul Tot oești (Toth-slovac; de aici "Tăutu") cu "Belci" dim. "Belcici" (sl. "beal"-alb, Albu, "Albici"), a cărui fecior "Crăciun Belcescul", pe la 1420, era deja vechiu în slujba ţării și a lui Roman Vodă, și Alexandru Vodă (Surete I,12), urzise satul Belcești, "unde își avea casa".

Roman murise de mult și soţia lui, trăind multă vreme dupa moartea soţului său, și-a legat numele său de locul ocupat de ea și de familia sa "între Bahluele".

Slujba ce făcuse acest "Roman", ca și fiul său "Crăstea" a fost aceea de "temnicer" sau de "portar", întru cât zicerea de "vorotar" (mirus, "vorotar") spune aceste amândouă înţelesuri. În gura atât a cancelariștilor timpului cât și în cea a traducatorului Pavăl Debrici, porecla de vorotar a ajuns in "vornuntar".

Acestui "Cristea Vorotar" i se dă urmatorul uric de stăpânire:

1, 6942 Oct.8 (1433) Suceava.
Suret de pe isisoc vechiu pe sârbie de la Ştefan Vodă scris de Oanţa gramaticul în Suceava din leat 6942 Octomvre 8.

Înștiinţare facem prin aceasta cartea noastră tuturor cui vor cauta spre dânsa sau o vor auzi cetinduse, pentru această adevarată sluga și boerul nostru "Crăstea Vornuntariu", că au slujit cu dreptate și cu credinţă întru sfinţi odihnitului părintelui nostru si acum noao ne slujeaște cu dreptatea și cu credinţă, a căruia văzând și noi cea cu dreptate și cu credinţa cătră noi slujbă, lam miluit cu osebită a nostră milă de iam dat în pământul nostru a Moldovei "un sat a lui ocina unde iaște Româniasa între Bahluele", ca săi fie lui cu tot uricul și fiilor lui nepoţilor, strănepoţilor, prestrănepoţilor și la tot neamul lui nestrămutat nici o dinioară în veci. Iar hotarul acestui sat săi fie cu toate ale sale vechile hotară, până unde au apucat din veac, și spre aceasta este credinţa a însumi domniei mele de mai sus numit Ştefan Vodă și credinţa a tuturor boerilor noștri a Moldovei a mari și a mici. și spre mai mare tărie tuturor acestor de mai sus scrise poroncitam slugii noastre credincios boeriului Neagoe logofăt sa scrie și cătră adevarată, cartia nostră. aceasta peceatia noastră să lege.

De pe sârbie pe limba moldoveneasca a tălmăcit la anul 1803 Iuli 25

Polcovnic Pavăl Debrici ot Mitropolie